Articole din categoria 'Munte'

30 noiembrie – 2 decembrie 2012: Rarău-Giumalău – Tura aniversară CPNT

21 octombrie 2012: Bucegi – Valea Coștilei

Valea Coștilei: gradul 1B, o parte din noi l-am parcurs fără să ne asigurăm, pentru ceilalți (celelalte 🙂 ) am intins de două ori cordelina, pe niște săritori mai dubioase.

Pe la mijlocul văii am aflat că în dreptul ultimei săritori a avut loc un accident, așa că tura a fost cu totul alfel din acel punct… Coborârea am făcut-o pe Jepii mici (a treia oară în 2 luni, m-am săturat de traseul ăsta), în loc de Valea Albă cum ne propusesem și iar ne-a prins noaptea pe drum, dar de data asta măcar am ajuns înainte de ora 12 acasă.

7 octombrie 2012: Piatra Craiului – Canionul Ciorânga

Canionul Ciorânga Mare, traseu de gradul 3A, justificat de multele săritori de pe parcurs care nu se pot evita/ocoli, dar care au de obicei pitoane deasupra.

Săritoarea mare am cățărat-o prin partea dreaptă, sigur se poate și prin partea stângă dar e mai friabil și nu cred că sunt așa de bune asigurările intermediare. Pentru asta e cam obligatorie o coarda de minim 30 m, vreo 8 bucle, hamuri și papucei. Ar mai fi buna și o cordelină de 20 m pentru tras rucsacii, noi am avut nevoie de 3 sau 4 ori să facem asta.

Pentru celelalte săritori asigurarea e opțională, eu cu Liviu am cam cătărat direct tot ce se putea, asigurându-i apoi pe ceilalți de sus.

După ce am stat doua ore la săritoarea mare până a trecut toată lumea, ne-a cam prins noaptea pe traseu, ultima săritoare am cățărat-o la lumina frontalelor, am găsit destul de ușor drumul spre creastă și ne-am decis să coborâm în partea cealaltă, spre cabana Curmătura și apoi Botorog. Imediat dupa poiana Zănoaga am recuperat doi oameni și doi câini care se rătăciseră prin pădure la ieșirea din poiană, neavând nici o lanternă și nici telefon mobil pentru a chema ajutoare 🙂 Din Zărnești șoferii au luat un taxi pană la Plaiul Foii unde lăsasem mașinile și așa am ajuns acasă la 3:30 AM 🙂

Pozele în care apar și eu sunt făcute de Liviu, mersi! 🙂

8 septembrie 2012: Bucegi – Valea Spumoasă

Încă o restanță mai veche: Valea Spumoasă. Am parcurs-o în coborâre în 2006, cu ceva emotii, apoi in 2008 am ajuns din nou la baza ei, încercând Fisura Berbecului.

De data asta am fost mai bine pregătiți și după ocolirea săritorii Magheru am ajuns fără probleme prea mari in Brâul Portitei, apoi înapoi in Bușteni pe Jepi, pentru a doua oară în ultimele două săptămâni…

25 august 2012: Bucegi – Valea Seacă a Caraimanului

O restanță mai veche: Valea Seacă a Caraimanului. A fost a patra tentativă din ultimii 8 ani, reușind în sfârșit să o parcurg “pe unde trebuie”, adică pe Hornurile Vaii Seci 🙂 În celelalte încercări fie am ieșit pe Vâlcelul Dracului (de 2 ori), fie pe Brâul Portiței, fie nu ne-a permis vremea să continuăm.

Am uitat aparatul foto acasă, așa că pozele sunt făcute cu un telefon vechi.