10 decembrie 2006: Bucegi, Braul Portitei, Valcelul Inspumat
Am plecat din Brasov gandindu-ne sa mergem pe Braul Portitei si inapoi, tura lejera, plimbare etc. Din Jepii mici am urcat pe o vale care, dupa Negru trebuia sa ne scoata in brau.
|
|
 Asta NU e Braul Portitei 
Asta NU e Braul Portitei
10-Dec-2006 13:45Canon Canon DIGITAL IXUS v, 2.8, 5.40625mm, 0.0025 sec, |
 Nici asta.
|
 Nici asta, desi semana foarte mult.
|
 Asa ca am continuat sa urcam pe vale.
|
 Pana s-a terminat si de aici se vedea Portita. Nu prea ne asteptam
Pana s-a terminat si de aici se vedea Portita. Nu prea ne asteptam
10-Dec-2006 15:14Canon Canon DIGITAL IXUS v, 2.8, 5.40625mm, 0.003125 sec, |
 Braul Portitei cu vaile pe care am urcat, respectiv coborat.
|
 Braul Portitei.
|
 Portita Caraimanului.
|
 Trupa in Portita.
|
 Muntii Baiului si orasul Busteni.
|
 Valea pe care am coborat.
|
 Valea pe care am coborat.
|
 |
La inceputul coborarii valea parea destul de lejera, cateva saritori mici, dar intre timp s-a lasat ceata si a venit noaptea, am dat de ceva saritori mai mari, echipate cu pitoane, pe unde am coborat cu un ham de coarda, o cordelina de vreo 60 m si un capat de coarda de 15 m (cam asta era echipamentul de alpinism care il aveam la noi).
La sfarsitul vaii am dat insa de un perete de aprox. 80 m (estimarea mea), pe care l-am coborat cat am putut pe cordelina, dar vazand ca dau de regrupari am dedus ca mai e destul, deci in nici un caz nu il puteam cobori cu echipamentul care il aveam, cel putin nu toti. Asa ca am sunat doi prieteni (Smendre si Manu) ca sa ne aduca niste corzi, hamuri si fiare si am mai sunat si la Salvamont sa ii intrebam cat de mare este peretele (de unde eram noi nu se vedea). In Busteni au ajuns mai repede Smendre si Manu, dar intre timp se mobilizase si Salvamontul, asa ca i-am asteptat pe ei. Au venit destul de repede (vreo 2 ore de la refugiu), ne-au ajutat sa coboram, iar la ora 5 dimineata eram inapoi in Brasov.
Stirile care au aparut la televizor au fost destul de comice, au folosit cuvinte de genul “turisti inconstienti”, “cea mai dificila vale din Bucegi”, “operatiunea de salvare a durat 8 ore” (asta chiar nu am inteles, cum le-a dat lor 8 ore daca i-am sunat la 12 si la 5 eram acasa in Brasov), “unul dintre ei a fost salvat a doua oara de la moarte” (asta fiind Negru).
Am inteles in sfarsit si pe unde am coborat, un salvamontist spunea ca e Valcelul Mortului, vale pe care am mai fost si nu era asta. Stiam sigur ca portiunea finala este numita cascada Magheru, langa care este Fisura berbecului, si a reusit Cotzo sa ma lumineze, e Valcelul Inspumat iar la un moment dat am intrat pe valea din stanga lui. Mai sunt detalii despre zona aici.
16 dec: Am mai gasit azi in cartea lui Kargel “Muntii Bucegi – Drumetie, alpinism, schi”, la descrierea vaii Spumoase: In orice caz se va evita valcelul invecinat cu Muchia Coltului Berbecului, care se termina cu un perete de 50 m inaltime, o adevarata capcana.
Au exagerat cei de la televiziune, ca deobicei!
9 Apr 2009 la 12:08 am
Poza de sub Portiţă pare să fie (evident) din firul Spumoasei care îşi are obîrşia imediat la SV de aceasta. Acolo există o săritoare ce seamănă cu obstacolul din poza voastră.
Aţi fost în ceea ce bustenenii numesc “Vîlcelul Mortului” (nu cred că le va ieşi vreodată din vocabular…), iar restul mergătorilor pe munte Valea Spumoasă.
24 Nov 2009 la 8:38 pm
Da, din ce am mai studiat dupa asta, am coborat pe Spumoasa, dar nu am facut stanga ca sa ocolim saritoarea finala (cascada Magheru, unde se face iarna ice climbing). Ziua am inteles ca e destul de evidenta trecerea, ca ar exista si un cablu pe acolo, dar fiind noapte n-am vazut-o.
25 Nov 2009 la 9:45 am